Intersectii

Ma misc in cerc, urc, cobor, urc si iar cobor,
Ma dor talpile, frumoasele mele talpi,
Ce au strabatut atatea sezoane...
De frig, de toamna, de liniste,
De sange proaspat.
Ma misc in cerc, cu miscari studiate,
Atent repetate, fixe, obsesiv de perfecte
Ca si cum altcineva imi controleza
Picioarele, muschii, pulsul, respiratia,
Ca si cum altcineva ma ghideaza undeva.
Ma misc in cerc si totusi inaintez
Vad strazi pustii, paduri semete, lacuri, munti,
Vad oameni mari, expresii triste, copii razand.
Ma vad pe mine intr-un colt absenta,
Ma vad pe mine in oglinda..Sunt eu
Si totusi nu imi seman...
Ma misc in cerc, incet si sigur,
Ma-ndrept in timp, in mii de ore, ies din spatiu,
Ma misc in cerc, ma uit spre cer,
Ma uit atent si totusi nu privesc.
Ma misc in cerc, ma misc precis
Ma misc in cerc...si totusi...
...am ajuns.

24.01.2011- first one after a while

Decaderea viermilor...

Exista momente in viata cand incerci sa-ti testezi limitele, cand mergand pana la capat pe un drum iti dai seama ca trebuie sa cuceresti intersectia, sa demonstrezi tie si celor din jur ceea ce poti. Spaima aceasta de esec m-a cuprins si pe mine, m-am simtit ca un vierme ce se usuca in bataia razelor de soare si atunci am trecut la actiune, la cucerire. Si am renuntat la singura certitudine de atunci, m-am amagit si am obtinut iubirea unui om care nu are nimic de-aface cu mine, caruia nu-i pot oferi nimic si care nu-mi poate oferi nici macar atat...care nu reprezinta nimic pentru mine si in fata caruia ma minunez ce straina am ajuns sa fiu. Am obtinut ce am vrut si totusi iubirea asta nu poate sa ma orbeasca pentru ca nu reprezinta nimic si trebuie terminata, desi nu stiu cum. Ma distrug in fiecare zi sentimentele care le traiesc langa un om, ideea ca persistenta mea langa el imi neaga mie posibilitatea redescoperirii mele in mii de feluri, asemeni fluturilor colorati ce mor si se nasc in fiecare zi cu totul altfel, intelegand viata ca pe un ciclu fara de sfarsit.
ma regasesc in ideea ta despre mine...in tot ceea ce inteleg eu ca bine, slabiciunile tale sunt ale mele si privirea ta imi trimite gandurile dincolo...unde-i TOT...unde am incercat sa uit de adevarata-mi viata...acum stiu!trebuie sa plec...am gresit venind aici, si razbunarea vietii mi-e prea mare...da...am sa plec!!

27martie2007- spatiu si visare
Imagineaza-ti ca traiesti intr-o lume unde nu exista oglinzi. Ai visat despre propriul chip si ti l-ai imaginat ca fiind o reflectare exterioara a ceea ce esti in interior. Mai apoi, cind ajungi la virsta de patruzeci de ani, cineva sa te puna in fata unei oglinzi, pentru prima data in viata. Inchipuie-ti ce spaima te-ar apuca! Ai avea in fata ochilor imaginea unui strain. Si ai sti cu siguranta un lucru pe care nu poti inca sa-l gindesti: chipul tau nu esti tu.

Milan Kundera - Nemurire

M-am trezit dimineatza plina de motivatie, aveam sute de idei in cap, ma bantuia gandul sa incep sa scriu articolul despre pasiuni, sa termin editorialul acesta, sa merg la facultate, sa fac curatenie pentru ca dupa-amiaza sa am timp sa ma regasesc pe meleagurile cuvintelor scrise. Locatia: Casa de Cultura a Studentilor sau mai pe intelesul celor care indeplinisesc functia de "STUDENT" in minunatul oras Cluj-Napoca, CCS. Evenimentul: mult asteptatul targ de carte. Mergand pe jos pana la locatia in care imi imaginam ca sute, chiar mii de carti mi se vor dezvalui, sufletul cuprins de entuziasm deja imi dadea motive de ingrijorare. Incercam sa ticluiesc in minte raspunsul la intrebarea : Cat timp a trecut de cand ai citit ultima carte?? Ma inrosesc si incerc sa mint...hm..1luna-2 nu e chiar asa multa vreme...dar de fapt stiu ca ma mint numai pe mine...Si cu gandul asta de vinovatie ma fac mica, asa ca sa nu ma observe nimeni pe strada, ma gandesc ca tot alice aia nestiutoare am ramas, ca omida ma va certa iar pentru nepasarea si ignoranta mea. In fata CCS ma gandesc cate voi cumpara astazi, stiam si ce caut...kundera..vroiam 2 carti care imi lipseau din colectie...dar o data ce intru pe usa tot elanul se darama la picioarele omidei. In fata mea cateva mese pe care volumele erau intinse aiurea, fara suflet, asemenea rufelor ce le scoti la uscat in aerul geros al iernii si la primul contact ingheata. Comerciantii de carte plictisiti peste masura se uita nepasatori la cele 10 persoane ce se invarteau mirati prin sala, apoi se hotarasc sa mai trimita cate un sms sau sa dea un beep. Fac de 2 ori ocolul salii goale si ma uit la carti...nu regasesc nici un titlu interesant, manuale, noul cod rutier, culegeri pt bac, cursuri...dictionare de engleza...din plin...si totusi nu vad nici o carte...nici urma de Valsul de adio si Iubirile caraghioase pe care speram eu sa le gasesc aici...fac stanga imprejur si ies pe usa marelui targ de carte din anul 2007 destinat studentilor. Culmea ironiei ca nu am intalnit la targ nici studentii care sa fie pasionati de lectura si nici carti...ambii actori principali pentru care a fost creata aceasta intalnire au lipsit nemotivat. Ma indrept pe jos spre gara..la 17jumatate trebuia sa fiu acolo si e abia 16...imi rezervasem 1 ora si jumatate pentru evenimentul pe care l-am asteptat atata timp si ora aceea si-a epuizat minutele in secunde si a devenit un ticait de ceas vechi. Ma gandesc aiurea, ii tot pun intrebari omidei dar ea nu ma baga in seama...inca e suparata pe mine...si nu-mi pot scoate din cap un singul lucru. La revista se vorbea saptamana trecuta despre pasiuni noi si pasiuni vechi...nu m-am gandit niciodata la delimitarea aceasta, ca pasiunea ca si mersul pe bicicleta ar avea varstele ei la care sa nu mai fie in-fashion...dar poate asa este..si pasiunea pentru citit a trecut in categoria pasiunilor invechite...a ce face bunicul.

New Year -2011 resolutions

2011, ziua 2, ora 18:53. Acesta este ora care apare acum in coltul din dreapta al monitorului laptopului meu. Un nou an...care abia acum incepe. La miezul noptii, la cumpana dintre ani..fiecare dintre noi atunci cand am vazut artificiile, am deschis sampania, am spus La multi ani si i-am sarutat pe cei dragi ne-am gandit inevitabil la ceea ce dorim sa realizam in 2011. Se spune ca asa cum esti in seara de revelion asa vei fi tot anul...de aceea toti am incercat sa fim optimisti, veseli, inconjurati de persoane dragi.

Cu zile inainte de trecerea in noul an am devenit melancolica gandindu-ma ca a mai trecut inca un an din viata, analizand ce am realizat in 2010, ce am pierdut si incercand sa definesc dorintele si planurile pentru 2011. Anul acesta implinesc 25 de ani...o viata de om. Privind inapoi atunci cand eram mica imi imaginam in zeci de feluri viata la 25 de ani. De atunci ..au trecut multi ani....vreo 20..si fiecare an a trecut cu experientele sale, cu oamenii care au intrat sau plecat din viata mea, cu locuri in care am poposit, care le-am vizitat, care le-am abandonat. Mii de amintiri ascunse in casuta creierului ...insa privind retrospectiv fiecare an a ramas intiparit in memoria mea prin evenimentul petrecut care m-a marcat cel mai mult.

1986- luna august, ziua 16--- Am venit pe lume...OliviaMaria
1987-
1988-
1989-3 ani...si am plecat sa stau la bunici in Darabani..inceputul celei mai frumoase copilarii
1990-
1991-
1992-
1993-
1994-
1995-
1996-
1997-
1998-Inceput de gimnaziu...clasa a 5a...Scoala Nr.13 Botosani
1999-
2000-
2001-Am inceput liceul...Colegiul National Mihai Eminescu
2002-
2003-Mi-am pierdut bunicii din partea tatalui...
2004-
2005- Mult asteptatul moment...plecarea la facultate. Cluj Napoca...anul I Facultatea de Jurnalism.
2006-Primul loc de munca...
2007-Am obtinut jobul pe care mi-l doream atunci...si am cunoscut ce era atunci "love of my life". Aprilie, 2007...cea mai importanta persoana din viata mea m-a parasit...
2008-Am terminat Facultatea...:)
2009-Am plecat din Cluj...o viata perfecta s-a ruinat.
2010-M-am mutat in Iasi...new city, new life...new job...many responsabilities.
2011-Surpriza: M-am intors in Cluj. Noul job, new life, new people